Cât este mult contează marca sau tipul inelelor la o lansetă de crap?

Dacă privim lanseta ca pe un ansamblu de componente (blanc, inele, mandrină etc.), fiecare e importantă la o lansetă de calitate. La fel și asamblarea lor. La toate componentele, producătorii încearcă să obțină un echilibru între calitate și preț. E un principiu care se aplică în mai toate domeniile. Nu pui motor de Logan pe un Mercedes și nici invers.

Chiar și în cazul unor lansele celebre, modelele de serie sunt rareori echipate cu cele mai bune inele, pentru a nu ridica prețul. În schimb, dacă intrăm în sectorul atât de apreciat al lansetelor custom, făcute pe comandă, aici clienții cer în mod normal inele de cea mai mare calitate, ceea ce de obicei înseamnă inele Fuji. Fără îndoială că Fuji nu e singura firmă care face inele excelente, dar e probabil cea mai cunoscută și mulți consideră că nu există ceva mai bun. Nu numai la crap, dar și la alte discipline.

Calitatea unui inel este dată de mai multe lucruri: pastilă, ramă, design. Cele mai noi inele introduse în construcția lansetelor de crap sunt inelele anti-tangle propuse tot de Fuji (seria K, în versiunile Alconite și Titanium), care deja echipează și lansete de serie.

Din păcate, nu toți ne permitem achiziționarea unei lansete cu asemenea inele, însă putem face un compromis. Dintre toate inelele, cel mai solicitat este inelul de vârf, mai ales în timpul drilului. De calitatea lui depind mai multe lucruri, cum ar fi durata de viață a firului și chiar durata de viață a lansetei.

Problema care afectează firul este că, la unele lansete de serie, pastila nu acoperă rama metalică în întregime, existând riscul ca, sub tensiune, firul să se frece de ramă și astfel să fie compromis chiar de la prima partidă.

Cea mai periculoasă situație rămâne însă cea a aruncărilor extreme, la mare distanță, care atrag și cele mai multe accidente, soldate cu ruperea lansetei. Cauzele acestor accidente sunt multiple, cea mai des întâlnită fiind răsucirea înaintașului pe vârful lansetei. La mijloc este un cumul de factori: înaintașul textil suplu are tendința să se răsucească, iar inelul de vârf proeminent (multe lansete de mare distanță au inel de 16mm pe vârf) are tendința să îl agațe. Fuji a găsit o rezolvare și aici: inelul MNST, cu formă specială, care elimină în bună parte răsucirea înaintașului după vârf.

În concluzie, marca inelelor nu este un aspect foarte important la o lansetă de crap, atâta vreme cât inele sunt de calitate. Ca să ne protejăm investiția de accidente, mai ales în cazul celor interesați de aruncări la distanță, aș recomanda înlocuirea inelului de vârf cu un inel Fuji MNST. Fir întins!

De mulţi ani, pescarii de crap au început să se preocupe de protejarea şi camuflarea porţiunii din spatele plumbului. E protejată montura, ca să nu se încurce, e protejată linia principală, ca să nu se rupă, şi – nu în ultimul rând – e protejat peştele, ca firul să nu-l rănească în dril. Materialele folosite aici sunt tubul antitangle simplu sau lestat (antitangle înseamnă că nu lasă forfacul să se încurce în jurul liniei principale), leadcore-ul şi diverse tipuri de leader din fluorocarbon, monofilament gros şi altele. Articolul de faţă este dedicat leadcore-ului, un produs care a adus îmbunătăţiri mari în pescuitul la crap, dar a generat în acelaşi timp şi dispute cu privire la felul în care ar trebui folosit, ajungându-se până la interzicerea lui pe anumite lacuri.

Preluat din pescuitul marin, unde e folosit ca fir pentru trolling, leadcore-ul a devenit un accesoriu nelipsit din trusa pescarilor de crap. Pentru cei mai puţini familiarizaţi cu termenul, leadcore-ul (în traducere, „miez de plumb”) este un fir textil compact împletit, foarte rezistent la abraziune, având culori asemănătoare substratului. Lucru important, firul textil are în interior un alt fir, foarte subţire, dar rezistent, din plumb. Rolul acestui miez de plumb este să scufunde firul şi să-l plieze cât mai bine pe fundul apei. Sunt şi versiuni de leadcore care au o cămaşă suplimentară, în general din plastic, pentru a îmbunătăţi rezistenţa la frecare şi pentru a proteja mai bine peştele în timpul drilului.

Având în vedere numărul foarte mare de adepţi ai leadcore-ului, inclusiv din rândul pescarilor români, producătorii s-au conformat şi aproape că nu există firmă din domeniu care să nu aibă în ofertă acest produs. Astăzi, leadcore-ul se găseşte într-o gamă variată de materiale, care de care mai ingenioase, cu diverse combinaţii de culori care imită cât mai fidel diferite tipuri de substrat şi rezistenţe de 25lb (acest tip de leadcore permite şi folosirea ca fir de forfac), 35lb, 46lb sau chiar 60lb.

În magazinele de specialitate, este prezentat în două variante: prelucrat sau brut. Cel prelucrat e deja gata făcut, la plicuri cu una, două sau trei bucaţi, segmentele având dimensiuni de 60cm, 75 cm, 1m, ajungând până la 2m. Uneori, poate fi deja echipat cu accesoriile pentru montura preferată, cum ar fi clipsuri pentru plumb pierdut sau sisteme pentru montura elicopter. Leadcore-ul neprelucrat este pus pe role de 5m, 10m sau, în formula cea mai economică, de 20m. În acelaşi pachet, producătorii pot include şi o croşetă fină care ne permite confecţionarea segmentelor la dimensiunea dorită sau ataşarea lui la linia principală prin diverse noduri.

Cel mai utilizat leadcore, pe care îl prefer şi eu, e cel de 45lb. Toţi marii producători de accesorii pentru monturi (Kryston, Solar, Fox, Nash, Gardner, Korda) au câte unul. Nu e de neglijat nici versiunea de 60lb (disponibilă deocamdată doar de la Kryston, sub numele de Score Gold), extraordinar de grea, în sensul bun al cuvântului, şi de rezistentă.

E comod să cumperi leadcore gata făcut, dar este mai practic şi mult mai ieftin să ţi-l faci singur. Asta îţi permite să îl adaptezi în funcţie de locul şi tipul de pescuit. Pentru cei care nu se dau înapoi de la puţin bricolaj, iată în continuare paşii care trebuie urmaţi.

Materiale necesare: rolă de leadcore, foarfecă de calitate, ruletă, tub de lipici special pentru monturi, croşetă specială şi dispozitiv de tensionare cu care să strîngem bucla formată. Se găsesc şi dispozitive dedicate, cum este cel de la Fox (se cheamă tension bar), dar puteţi folosi la fel de bine şi mânerul unui burghiu sau o croşetă de boilies.

1. Măsuraţi şi tăiaţi cel puţin 70 cm de leadcore. Țineţi cont că lungimea finală a segmentului prelucrat va fi măcar cu 10cm mai scurtă.
2. Scoateţi miezul de plumb pe o porţiune de 10 cm, la ambele capete.
3. Introduceţi croşeta în locul în care se termină miezul de plumb pe o lungime de aproximativ 3cm. Unele croşete au delimitată această porţiune. Apoi scoateţi capătul croşetei în exterior.
4. Prindeţi cu croşeta capătul firului şi trageţi-l rotind uşor croşeta, până când iese în partea cealaltă. Mare atenţie la acest moment. Nu forţaţi croşeta, altfel se va rupe. La început, e aproape inevitabil să rupi câteva croşete, sunt destul de fragile pentru că sunt foarte fine. După ce înveţi, mişcarea devine cât se poate de simplă.
5. Pentru a nu trage prea mult fir, introduceţi mînerul rotund al unei croşete în bucla formată şi întindeţi bine, apoi aplicaţi o picătură de lipici. Folosiţi lipici special pentru monturi, care rezistă la apă.
6. Procedaţi la fel şi cu celălalt capăt. Opţional, la unul dintre capete se poate pune un vârtej sau o agrafă rapidă, pentru ataşarea monturii.

Să vorbim în continuare despre avantajele utilizării leadcorului. Punctul lui forte este camuflarea. Greutatea miezului de plumb, corelată cu gama de culori naturale ale învelişului textil şi capacitatea de a împrumuta din specificul substratului asigură o excelentă camuflare a firelor, oferă o prezentare naturală şi diminuează suspiciunea crapilor. Chiar dacă majoritatea lacurilor româneşti au apa tulbure tot timpul anului, în special din cauza populării masive cu crapi fitofagi care consumă cantităţi foarte mari de hrană, dar asimilează doar 50% din aceasta, este bine să ne asigurăm că nu avem la montură elemente care pot speria crapii – uneori şi aşa prea puţini la număr.

Cămaşa textilă robustă, strâns împletită, rotundă, eventual plastifiată, reduce riscul de încâlcire a monturii în aruncare. Leadcore-ul protejează şi integritatea liniei, fiind rezistent la frecările cu diferite obstacole din apă. Dacă adăugăm şi faptul că e foarte practic, putând fi folosit cu uşurinţă în orice tip de montură (in-line, safety clip, elicopter, culisantă), adăugînd accesoriile aferente, avem suficiente motive să nu ne lipsească la partidele de pescuit.

Aceste avantaje sunt însă inutile fără o folosire CORECTĂ a întreg ansamblului format din montură, leadcore şi fir principal. Am accentuat folosirea corectă, pentru că este esenţială. Folosit incorect, leadcore-ul devine periculos pentru peşte. Din neatenţie sau neştiinţă, uneori trecem cu vederea siguranţa crapului şi ce se poate întîmpla dacă, din diferite motive, firul se rupe în aruncare sau în dril. De aceea, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

Modul de ataşare. Legarea corectă a leadcorului la firul principal se poate face în mai multe feluri. Cel mai cunoscut şi utilizat este sistemul buclă prin buclă. Faceţi o buclă suficient de mare pentru a trece prin ea întreaga montură, folosind un nod dublu. Introduceţi bucla formată prin cea a leadcorului, treceţi apoi leadcorul prin bucla firului principal şi legătura este gata. O altă metodă, pe care o folosesc şi eu, este nodul Grinner. Mai există şi varianta Needle Knot, care se face cu ajutorul croşetei, sau nodul Keith Moors, după numele pescarului care l-a inventat. Tendinţa generală este de a face noduri cât mai discrete, în aşa fel încât, dacă linia principală se rupe şi peştele pleacă ducând după el plumbul şi eventual un clipsul sau diverse opritoare, toate acestea trebuie să poată aluneca pe leadcore, să treacă de nodul făcut cu linia principală şi să se piardă.

Unii (ca să nu zic „mulţi”) pescari ataşează leadcore-ul de linia principală cu agrafe sau cu vârtejuri, pentru că le e mai comod. NU FACEȚI ASTA! Se creează astfel o montură potenţial fatală pentru peşte, în cazul în care linia se rupe, pentru că peştele nu se mai poate elibera de plumb, clips şi alte accesorii. În alte ţări, proprietarii lacurilor au grijă să verifice monturile pescarilor şi le atrag atenţia să evite monturile periculoase. Până o vor face şi în România, e bine să o facem noi.

Lungimea leadcore-ului. Pentru o protecţie cât mai bună a peştelui şi a firului, folosiţi segmente de leadcore de cel puţin 60-70cm. Leadcore-ul rezistă bine la contactul cu structurile abrazive, aşa că un segment mai lung va fi în avantajul pescarului. Evitaţi un leadcore exagerat de subţire, poate fi periculos pentru peşte, mai ales pentru cei fără solzi, cum sunt crapii-oglindă.

Folosirea unui înaintaş. Uneori, problemele apar în momentul în care suntem nevoiţi să folosim un înaintaş. Cum spuneam, ca montura să fie corect realizată, trebuie să ne asigurăm că toate componentele ei trec cu uşurinţă peste orice nod. Dacă firul de înaintaşul e un monofilament gros, e foarte probabil ca nodul să fie proeminent, deci implică un risc mai mare. Dacă e un textil, atunci nodul va fi mai mic. Recomand aici nodul Mahin, care cere oarecare dexteritate, dar e discret, conic şi cu ambele capete spre firul principal. Corelând şi verificând atent aceste elemente, sunt toate şansele ca peştele să scape de montură în cazul în care se rupe firul.

Din păcate, nu există o montură 100% sigură şi care să facă faţă tuturor scenariilor posibile şi de aceea unii rezolvă problema foarte simplu, interzicând leadcore-ul. E şi asta o soluţie. Totuşi, cu informaţie şi atenţie, putem reduce numărul accidentelor. Nebunia creată de momelile artificiale a făcut ca o mare parte a pescarilor să le folosescă în combinaţie cu un momitor cu tub rigid sau moale şi să ataşeze un mic opritor, de obicei o alică de plumb despicată, pentru efectul de autoînţepare. Rezultatul e o montură culisantă, simplă şi eficientă, dar dacă este combinată cu leadcore şi înaintaş poate fi letală! Dacă firul cedează, momitorul cu tub se va bloca în nodul de înaintaş, urmând ca peştele să tragă tot acest ansamblu după el.

Recomandarea mea e să folosiţi înaintaş numai dacă e absolut necesar şi să evitaţi utilizarea lui în zonele cu multă agăţătură, dacă nu aveţi la dispoziţie o barcă (barca vă permite să mergeţi să scoateţi monturile agăţate). În astfel de situaţii, mai bine puneţi un fir mono gros de 0,35-0,40mm şi ataşaţi leadcore-ul direct, prin metodele amintite .

Cunosc destui pescari care consideră leadcore-ul o „fiţă englezească”, menită să ne împopoţoneze monturile şi aşa prea complicate. Nu sunt de aceeaşi părere. Pentru mine, este un accesoriu indispensabil şi superior oricărui model de tub, atât timp cât este de calitate şi este folosit corect.

Salut, am un set de mulinete de crap cu care pescuiesc de doi ani și merg foarte bine. E nevoie să le fac o revizie pentru orice eventualitate sau nu e cazul?

Necesitatea reviziei la o mulinetă de crap depinde de mai mulţi factori. În primul rând, contează cât de mult ai folosit-o în cele două sezoane. Unii pescuiesc într-un an cât alţii în zece. Contează apoi locul şi condiţiile în care ai pescuit, ce fel de peşte ai prins şi, nu în ultimul rând, calitatea mulinetelor.

Să le luăm pe rând. În mod normal, mulinetele au nevoie de cel puţin o revizie pe an, imediat după încheierea sezonului de pescuit, plecând de la premiza că un pescar de crap pasionat bifează în calendar în jur de 20-30 de zile de pescuit pe an.

Dacă cifra ţi se pare mare, pentru că n-ai avut decât câteva ieşiri pe sezon, atunci nu ai nevoie de nicio revizie. Mulinetele sunt ca noi. Dacă ţi se pare mică şi n-ai făcut încă nicio revizie, nu mai întârzia.

Alt aspect important ţine de locurile şi de condiţiile de pescuit. De exemplu, cei care pescuiesc pe ape curgătoare sau plantat folosesc în mod normal fire mai groase, plumbi mai grei, lansete mai puternice şi lucrează cu frâna mulinetei mai strânsă, uneori aproape blocată, ceea ce înseamnă că mulinetele sunt mult mai solicitate decât în partide lejere pe lac, unde arunci din mână. Automat, gradul de uzură al mulinetelor va fi mai mare după un sezon.

Contează şi felul în care scoţi peştele. Sunt pescari începători care în loc să lucreze din lansetă, cum e indicat, lucrează din mulinetă, pe care o folosesc ca pe troliu. Aşa ceva strică şi cele mai bune mulinete. Mulineta trebuie neapărat dusă la revizie la încheierea sezonului, măcar pentru un diagnostic.

Condiţiile meteo de care ai avut parte la pescuit afectează şi ele o mulinetă. Vântul puternic şi furtunile antrenează miliarde de particule fine de nisip, care pot intra mai uşor decât crezi într-o mulinetă.

Reţine că nisipul este unul dintre cei mai mari duşmani ai mulinetelor, indiferent de preţ (mă refer la preţul mulinetei, nisipul e gratis).

În ceea ce priveşte calitatea mulinetelor, trebuie precizat că fiecare mulinetă este un ansamblu de cel puţin 200 de piese. Calitatea materialelor acestor piese, modul în care sunt asamblate şi gresate, sistemele de protecţie împotriva coroziunii – toţi aceştia sunt factori decisivi în viaţa produsului.

Personal, deşi folosesc mulinete ale unui producător consacrat, le desfac imediat după ce le-am cumpărat, pentru a corecta eventualele imperfecţiuni şi jocuri ale angrenajelor, în caz că există. Cu ocazia asta, verific şi modul de asamblare şi gresare a componentelor.

Nu vreau să se înţeleagă de aici că e necesar să duci la revizie o mulinetă nouă, dar există mici ajustări şi la mulinete noi. Precizez că nu recomand nimănui să facă asta, decât dacă se pricepe foarte bine şi îşi asumă riscul de a pierde garanţia mulinetelor pe care le-a cumpărat. E cert însă că mulineta va lucra mai bine dacă e gresată corect înainte de folosire.

Având în vedere că mai e timp până când începe noul sezon, recomand ca mulinetele să fie duse la doctor preventiv, măcar pentru consult, dacă nu şi pentru tratament. Vor fi mult mai sănătoase tot anul.

Se

Da, în anumite condiţii se poate prinde. Cea mai nouă generaţie de momeli artificiale – care include viermuşi şi larve de chironomide (popularele „libelule”, care de fapt nu sunt libelule) – a atins un grad de imitaţie atât de fidel, încât trebuie să te uiţi atent ca să-ţi dai seamă dacă ai în faţă o larvă adevărată sau una de plastic. Culorile sunt atât de vii, încât pentru noi arată mai bine decât originalul. Nici pentru crap nu arată rău.

Mai mult, au fost produse şi dipuri speciale pentru aceste plastice, care le dau şi o atracţie olfactivă. Mişcarea e singura care le mai lipseşte ca să se integreze perfect în mediu, dar dacă foloseşti aceste larve sau viermuşi care au stat în dip în combinaţie cu o montură culisantă, cu momitor încărcat cu pastură, un cârlig mic şi un forfac scurt, de 5-10cm, ai toate şansele să prinzi măcar ciortan, dacă nu şi crap.

Primele teste pe care le-am făcut cu aceste imitaţii au fost la pescuitul în stil match. În momentul în care reuşeam să strâng suficienţi ciortani pe vad, iar trăsăturile erau frecvente, schimbam momeala cu imitaţii de diferite culori şi forme. Rezultatele au fost peste aşteptări. Cu fiecare partidă, încrederea în aceste momeli a crescut şi am ajuns să le folosesc destul de des, fiind nelipsite din geanta mea cu momeli.

Apariţia clipsului pentru viermuşi (maggot clip) mi-a uşurat munca. Montura lucrează excelent şi permite folosirea unei game variate de momeli, cu o prezentare fină şi atractivă.

După cum ştim, viermii vii sau larvele atrag şi specii de peşte mai mici şi momeala e compromisă. Aşa că am început să folosesc imitaţii care îşi păstrează forma, culoarea şi aroma, indiferent cât ar trage de ele peştii mici. Până şi racilor le e destul de greu să le deterioreze. Faptul că sunt flotante oferă un avantaj în prezentare, fiind mai uşor de aspirat de crapi. Pot fi folosite direct pe cârlig, pe firul de păr, pe maggot clip, ca stoper pentru momeală sau chiar pentru camuflarea cărligului. Dacă adăugăm şi faptul că pot fi refolosite şi că nu trebuie să schimbăm momeala prea des, obţinem suficiente motive pentru a le încerca.

Indiferent ca le folosim simple sau combinate cu momeli naturale, larvele de plastic prind peşte. Nu le consider o momeală pentru crap mare, n-am reuşit să păcălesc un crap important cu ele, dar mi-au adus zeci de capturi de crap şi ten de dimensiuni mai mici şi mi-au schimbat cursul multor partide de pescuit. Personal, am încredere în ele.